În mintea mea....În mintea mea e vraişte ( nu că ar fi fost vreodată apele limpezi). Mă trece o senzaţie de fluturi...dar nu mi-o explic:). Sigur, Deni iar o să-mi reproşeze ştim noi ce, dar trecem peste.
N-am să zic că m-am îndrăgostit, fug ca o nebună când aud de chestia asta pentru că mie niciodată nu îmi iese...sunt stângace în vorbe şi în exteriorizat sentimente. I-aş spune, dar mi-e teamă că sunt DOAR vechile mele capricii de fetiţă obişnuită să primească toată atenţia, sau poate oboseala...dar dacă nu e aşa?
Între timp îmi muşc buzele, dau ture şi îmi imaginez cum aş omorâ toţi fluturii cu un cuţit de bucătărie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu